Urmare a înfrângerii suferite de Germania în al doilea război mondial, una din fabricile Leica a fost capturată și relocată în Uniunea Sovietică, la Krasnogorsk, lângă Moscova.
La trei ani după încetarea războiului, în 1948, Uzina Mecanică de la Krasnogorsk (KMZ) lansa aparatul de fotografiat Zorki 1, o copie a aparatului telemtric (rangefinder, pentru cei care preferă engleza) Leica II, model ce data din 1932. Rușii nu se vor limita la a copia originalul german: sub coordonarea talentatului inginer N. Marienkov prototipul Leica va fi perfecționat, luând naștere o întreagă gamă de aparate produse în URSS.
Seria Zorki a inclus numeroase modele, cu indicative de la Zorki 1 la Zorki 12, ultimul Zorki 4K fiind produs în anul 1978 (în 1977, KMZ lansa Zenit TTL, un aparat SLR pe film cu exponometru electronic, ce lăsa serios în urmă aparatele telemetrice, mai lente în operare și care nu dispuneau de exponometru, bazându-se exclusiv pe intuiția fotografului).
În familia mea a supraviețuit timpului un Zorki 4, datat 1967. Cum în acel an se împlineau 50 de ani de la Revoluția din Octombrie 1917, conducerea fabricii a decis lansarea unei ediții aniversare a aparatului, ce poartă indicativul 50-Oktiabr.
Marcajul aniversar celebrând 50 de ani de la începutul insurecției de la Petrograd (25 octombrie 1917), este clar vizibil pe latura dorsală a aparatului.
La interior, se observă construcția solidă, tipic sovietică: toate angrenajele sunt din metal, făcute să reziste cu brio trecerii timpului. Chiar după 47 de ani, aparatul arată impecabil și e în stare normală de funcționare.
Singurele semne de uzură se văd la perdeaua din pânză obturatorului, care s-a tocit ca urmare a rămânerii îndelungate în aceeași poziție (aparatul a stat nefolosit timp de mai bine de 15 ani).
Aparatul telemetric Zorki 4, cu obiectivul demontat:
Inelul de focalizare de pe obiectivul Jupiter 8 50 mm f/2,0 se învârte ceva mai greu decât normal, acest lucru putându-se însă remedia prin demontarea și ungerea sa.
Spre deosebire de producătorii contemporani, rușii anilor 1960 nu se zgârceau cu accesoriile, aparatul fiind livrat cu o husă din piele de o calitate cum rar mai întâlnim în prezent:
Specificațiile Zorki 4 includ un timp de expunere configurabil între 1/1000 și 10 secunde, precum și modul Bulb (pentru a cărui utilizare este recomandabilă montarea declanșatorului pe cablu, livrat ca accesoriu, sau a temporizatorului), timp de sincronizare cu blitz-ul de 1/60 sec. și corecție dioptrică +/-2, pentru a se adapta vederii fotografului.
Au existat două variante de obiective livrate standard cu aparatul, Industar 50 mm f/3,5 și Jupiter-8 50 mm f/2,0, aceasta din urmă regăsindu-se și pe exemplarul meu. Îl puteți vedea în imaginile de mai jos:
La diafragma maximă, f/2,0:
La f/4:
Obiectivul Jupiter 8 50 mm f/2,0, vedere posterioară. Se observă filetul cu diametrul de 39 mm - de unde și numele monturii, M39 (o adaptare sovietică a M42-ului german, dar care se va regăsi și pe Zenit-urile produse în URSS).
În prezent, aparatele Zorki se vând pe piața second-hand cu prețuri între 150 și 250 lei, în funcție de starea lor. Personal însă, nu l-aș da sub nicio formă pentru acești bani, nu doar pentru că reprezintă o moștenire de familie, ci și pentru că ar fi dificil a mai găsi vreodată unul în aceeași stare perfectă de conservare și cu setul complet de accesorii (husă, cablu de declanșare, trepied, blitz).
Despre acestea însă, în articolele viitoare :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu